Adesea privim dragostea și atracția precum o forță misterioasă care există sau nu. O sinergie inexplicabilă care ne lovește din senin precum săgeata lui Cupidon. Dar, în realitate, atracția nu este atât de misterioasă pe cât ne imaginăm că este.
Dacă am avut o relație cu părinții noștri în care exista afecțiune, atenție acordată bunăstării și sprijinului nostru, avem tendința de a fi atrași ca adulți de parteneri care manifestă comportamente similare. Simțul nostru înnăscut de familiaritate ne trage către acești parteneri într-un mod inconștient, pe care noi ii numim atracție.
Dar dacă îngrijitorii noștri au fost reci, critici, distanți sau chiar absenți, vom simți acea atracție inconștiență față de parteneri care sunt toxici sau abuzivi față de noi.
O relație în care respectul, afecțiunea, grija și căldura sunt prezente nu se va simți potrivită în comparație cu dinamică relațională familiară din copilăria noastră. De fapt, avem tendința de a evita și vom fi respinși de oamenii care manifestă emoții pozitive și își manifestă cu ușurință afecțiunea față de noi.
Uneori pare că este în regulă doar pentru că acea dinamică este una familiară, una cu care suntem obișnuiți și astfel putem avea tendința de a ignora anumite red flags.
Add Comment